Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 
Am palida tristeta a apelor ce plang
Pe jghiabul clar si rece al albelor fantani
Sculptate-n intuneric de mesterele mani-
Am palida tristeta a apelor ce plang.

Pe fata blondei unde incet si trist s-abate
Ca umbra unor aripi o doina din batrani
Ce cadee ca un freamat al codrilor pagani
In cari mor legende si vise departate.

Pe marmura cea rece se lasa un amurg
De toamna-ntarziata ca negura pe vale
Si sufletul se plange pribeag pe vechea cale
Iar lacrimi ,calde lacrimi ca roua-n seara curg.

Adancul intuneric se-ntinde ca-ntr-un vis
Si nici o licarire in zare nu s-arata
Vestind speranta pala ce turbura si-mbata,
Fantanae o noapte,tacerea un abis. 

februarie 5th, 2009 at 23:27 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Parfumul ei se-nalta-ncet tremurator in seara clara,
Parfum de blonda vsatoare ntr-un amurg de primavara
Ce-adoarme lin si intristat,pe-un cer de purpura si aur.
In taina pacei vesperale ce-a resfirat al ei tezaur
De-azur si raze e-naltime,parfumul cald si-ametitor
Si rasandeste-n note clare:o simfonie in re minor
Pe care-un  zeu,oet si trist,a faurit-o-n desteptarea
Dintr-o visare departata si nepatrunsa ca si marea
Sub vraja cantului de-argint se-aprind pe culmile albastre
Surazatoare si senine,bland scanteierile de astre .
Faclii ce ard din vecinicie in sfantul temlu inchnat,
Cu-n gest de veche adorare,stralucitorului pacat;
De pe altarul parasit pe care moare amintirea
Frumoasei blonde visatoare si-apune palda iubire.
Zaimf de vis fluturator,un gand usor se mladiaza
Sre tremurarile de stele ce jertfa patimei vegheaza.
Ca doua brate ostenite si indreptate catre cer,
In evocarea luminoasaa durerosului mister
Parfumul ei se-nalta trist.O,sarutarea departata
Ce reinvie volutoasa cu gingasia de-altadata,
Si ochii mar,glauci s-adanci ca undele-nfioratoare
Si-mbratisarile nebune-n fuga lor istovitoare
Si dulcii crin ce suradeau peste etalele lor albe
Visand in somn visari agane cu nimfe goale si rozalbe!
Parfumul lor torturator se-nalta alb in seara clara,
Parfum de blonda-namorata-ntr-un amurg de primavara. 
februarie 5th, 2009 at 23:23 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Parfumuri din flori palite si uitate,
Poema tainuita-ntr-o petala,
Te stingi n dureroasa-ti voluptate
In seara singurateca si ala,
Parfum din flori palite si uitate,

Visare-a unei roze ganditoare
Te stingi -un cantec lenes care piere-
Ci-nvie din usoara-t tremurare
In sufletu-mi o stranie durere,
Visare-a unei roze ganditoare.

De vechile parfumuri ratacite
In mine se topira desmierdari
Si doruri vechi ramase adormite
Din seri de voluptoase-ndurerari,
De vechile parfumuri ratacite.

Vor cari-au tacut pe neasteptate
Isi plang cantarea lor neispravita,
Grabiti-va!Din florile uitate
Curand s-a stinge vraja tainuita,
Viori car-ati tavut pe neasteptate!
 

februarie 5th, 2009 at 23:22 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

Un vis de- amurg de vara in cadrul lui de aur
Palpita: fantezie asa arzatoare
Ca pune pe-a mea frunte cununa cea de laur
Pe cand in suflet tragic speranta trista moare.

Si bratele-obosite de rugile-asfintite
In umbra care cade topita in azur
Din nou n invocare se-nalta-nvinetite
Iar ochii tristi si umezi se uita imprejur.

Ci norul fin se sterge in ete car curg
Pe stinsa frumusete a zilei care moare
Iar umbra de fecoara se pierde in amurg
Si nici un ton de flaut nu plange-n departare.

Nimic.Doar un parfum subtil de iacint
Isi lasa aripi albe pe pala suferinta
Si-n seara intristata un crin lapand de-argint
Profilul si-l arata.O,dulcea mea dorinta!

februarie 5th, 2009 at 23:19 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Cum,palida,cantase eternei cantilene
De dragoste apusa,senina nota grava
A mortei inchinate in purpura si slava,
Maini triste revarsara arfumuri tyriene
Vrajind in intuneric ciudata voluptate
Ce umple seara calda de imnuri blestemate.

Zadarnice fanfare cu note triumfale
Sunau betiea lutei din turnuri majestuase
Largind viteze gesturi spre flamuri luminoase;
Un imn pata albastrul si pacea de pe vale:
Plangeau asa de dulce viorile-ostenite
Pe coarde tremurate durerile ranite .

" Saruturi exilate in tarile de vise
Si noti rovocatoare ca mantii desfacute
Pe sanuri de princese abia intrevazute,
O,glorii daruite de florile deschise!
Vom merge-n pribegie pe-aducerile-aminte
Si buzele curate vor fi de-orice cuvinte.

Ca blonzii crini de noapte,in magica lumina
Rotunde brate albe intind-vom sre stele
Din viata-negurata de vise-adanci si grele,
Romanta fara gesturi cantata-n umbra lina.
Pe note in surdina,e coarde istenite
Muri-vor tremurate durerile ranite". 

februarie 5th, 2009 at 23:14 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Ah,palidele umbre pe albele perdele
Icoane de madone uitate-n manastiri ,
Parfumuri adormite in file de psaltiri,
Ce trist le port in suflet in nopti adanci si grele!

Acorduri murmurate de negre piane
Atinse-ncet si dulce de maini ce-au tresarit,
Sub visul care,palid,o clipa-a rasarit…
Sunt lacrimi nestiute n tainice suspine.

Si mana diafana ce luneca e clae
Trezind din somn de veacuri dulci visuri din mormant
E tot minunea veche mai sus de orice cant,
Iar ochii par o mare de-adanci si triste ape.

Si lampa ce veagheaza!Albastra ei lumina
Cazand e frunti plecate sub caldul vis tacut
Vesteste vechea ace senina din trecut
Ca ruga ce se-nalta in seri de luna plina .

Afara e-ntuneric.Incet marunta bura
Din cerul greu ca plumbul se cerne amortiu
Iar noaptea e ca moartea e sufletul pustiu
Si eu ma duc ‘nainte pierdut in ceata sura.

februarie 5th, 2009 at 23:04 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Femei cu flori aprinse trecura pe-noptate
Si pasii lor de umbra e cai nemaiumblate
Sunara tristi ca viersuri din cantecul uitat.

Mantile fluturate in acea tristei seri,
Mantile fluturate ca visuri usurele,
Lasara vechi parfumuri pe visrile mele
Trezind din nou suspinul trecutelor dureri.

Seri triste coborira pe visu-mi vechiu si sfant,
Seri triste ca un flaut ce plange-n departare:
Pareau o liturghie la vestede altare
Suptita-n dulce tremur la umbra de mormant .

Acorduri ratacite din imnul parasit,
Acorduri ratacite ca suflete-osandite
Cazura greu ca stoluri de pasari pribegite
Iar sufletu-mi se planse pe-amurgul ostenit.

Si ea veni cu brate lasate trist in jos,
Si ea veni:din neguri o umbra evocata,
Un cantec de tari calde pe-o inima-ntristata,
Pe valuri de-ntuneric un bland copil sfios. 

ianuarie 27th, 2009 at 19:11 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X