Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 

Viorele tacura,O,nota cea din urma
Ce plange rasletita pe strunele-nvechit?
Si-n noapte solitara,o,cantul ce se curma,
De visurile stinse de suflete-ostenite!

Arcusurile albe in nopte solitara
Statura:triste pasari cu aripele-ntinse;
Pareau c-astepta semne si strunele vibrara.
Ah,strunele,ce tremur de viata la cuprinse!

Si degetele fine,in umbra,sclipitoare
Pareau ca niste clape de flides,ridicate
Pe flaute de aur in seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise insa cantul de veche voluptate
Si triste si stinghere vioarele parura
In noapt-ntunecata de grea singuratate
Fecioare-mpovarate de-a viselor tortura .

Posted by on ianuarie 19th, 2009 at 3:02 and tagged


 

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X