Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 
Cantarea care n-a fost spusa
E mai frumoasa ca oricare,
Misterul ei e o betie
De voluptoasa-ndurerare.

In nota sfanta care piere
In tremurarile sfioase
A unor rugi de Magdalene
Curg clare lacrimi pretioase

Dar in cantare fara nume
Ascunsa-n negrele vioare,
E-o tragedie tainuita;
Plang albe vise morte-n floare.

Tristetea lor neprihanita
Atat e de chinuitoare
Ca pune-n suflete patate
O mistica infiorare.

Si o chemare zace-n ele
De-o strobitoare nostalgie:
Tortura ei necunoscuta
Este suprema poezie.

Si cel menit sa duca dorul
Cantarei sfinte si alese
Isi simte inima cuprinsa
De suferinti neintelese.

In flacara nemistuita
S-aprinde sufletul si arde
Si moare dornic de misterul
Cantarii stranii de pe coarde.

Ah,cand in inemi sbuciumate
Orice dorinte-ncet se curma,
Sdrobiti vioara fermecata:
Grozav e cantecul din urma. 

Posted by on ianuarie 19th, 2009 at 3:04 and tagged


 

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X