Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 

Un vis de- amurg de vara in cadrul lui de aur
Palpita: fantezie asa arzatoare
Ca pune pe-a mea frunte cununa cea de laur
Pe cand in suflet tragic speranta trista moare.

Si bratele-obosite de rugile-asfintite
In umbra care cade topita in azur
Din nou n invocare se-nalta-nvinetite
Iar ochii tristi si umezi se uita imprejur.

Ci norul fin se sterge in ete car curg
Pe stinsa frumusete a zilei care moare
Iar umbra de fecoara se pierde in amurg
Si nici un ton de flaut nu plange-n departare.

Nimic.Doar un parfum subtil de iacint
Isi lasa aripi albe pe pala suferinta
Si-n seara intristata un crin lapand de-argint
Profilul si-l arata.O,dulcea mea dorinta!

Posted by on februarie 5th, 2009 at 23:19 and tagged


 

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X