Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 
Am palida tristeta a apelor ce plang
Pe jghiabul clar si rece al albelor fantani
Sculptate-n intuneric de mesterele mani-
Am palida tristeta a apelor ce plang.

Pe fata blondei unde incet si trist s-abate
Ca umbra unor aripi o doina din batrani
Ce cadee ca un freamat al codrilor pagani
In cari mor legende si vise departate.

Pe marmura cea rece se lasa un amurg
De toamna-ntarziata ca negura pe vale
Si sufletul se plange pribeag pe vechea cale
Iar lacrimi ,calde lacrimi ca roua-n seara curg.

Adancul intuneric se-ntinde ca-ntr-un vis
Si nici o licarire in zare nu s-arata
Vestind speranta pala ce turbura si-mbata,
Fantanae o noapte,tacerea un abis. 

Posted by on februarie 5th, 2009 at 23:27 and tagged


 

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X