Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 
In calda voluptate din serile-argintate
Fecioarele trecura cu mijloace de trestii
Pleacate-n tremurare,iar farmecul povestii
Canta in note clare pe culmile senine.

Radeau privind-nainte albastra departare
Cum tremura in raza de purpura-nfocata
Cazuta-ncet din bolta inalta si scultata
In cerul singuratec dormind pe larga zare.

Si vorba lor ritmata pe forma faurita
De rugile din temle urca in vantul serei
Cum urca linstita in calda noapte-a verei
Spre stele de aur dorinta fericita.

Ca stoluri ratacite pe frunza se lasara
Suspine prelungite in blande note stinse:
In umbra-nfiorate cu aripele-ntinse
Plangeau romante trsite pe coarde de ghitara. 

ianuarie 22nd, 2009 at 15:26 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

Intinde-mi,iubito,suava ta gura
Sa- nec in saruturi supremul suspin
Cu farmecul straniu din dulcea-ti faptura.
Cei care pleaca saruta -asa trist!

Cu farmecul straniu al buzelor tale
Varsat-ai in cupa iubirei venin;
Si totusi mi-e sete de buzele pale.
Cei cari pleaca saruta-asa trist!

Si totusi mi-e sete de dlce otrava
Din ochii-ti ca marea-n amurgul senin
A zilelor clare din stinsa-ne slava.
Cei-cari pleaca saruta-asa trist!

Ca-n zilele moarte tu lasa-ti alene
Pe pieptu-mi sa cada bland fruntea-ti de crin;
O lacrima-ti cade incet printre gene.
Cei cari pleaca saruta-asa trist!

O lacrima-ti cade.Nu plange iubita.
Si blanda priveste cum sta inainte.
Iubirea pierduta sub flori adormita,
Cei cari pleaca saruta-asa trist!

Iubirea cea moarta, o sentimentala
Romanta uitata si fara cuvinte
Se perde in noapte:poveste banala.
Cei cari pleaca saruta-asa trist!

ianuarie 22nd, 2009 at 15:23 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

Vai,chinul noptilor de vara
Si groaza razeor de luna!
Misterul lor e o povara
Si pacea lor e o minciuna.

Incet un inger pal revarsa
Din fina mana-nvinetita
Visari ce cad pe frunte arsa.
De taine grele si trudita.

Iubtii dorm.Deasupra pare
Ca trece dragoste pierduta;
Un glas de clopot e-o chemare
In noapte clara si tacuta.

Le-ngalbeste fata luna
Cu dureroasa-i poezie,
Ei dorm mai stransi ca totdeauna
Si plang in somn fara sa stie.

ianuarie 22nd, 2009 at 15:14 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
“Iubito,tu floare fatala
Cu fata suava  de crin
Saruta -mi bland fruntea mea pala
Si sterge-acea umbra de chin.

Iubito,tu floarea cea rara
Pe tine am vrut sa te am,
In vraja de-amurguri de seara
Spre tine-al meu suflet-nlatam.

Iubito,tu floare aleasa
Eu maine in zori am sa mor,
Desfa-ti al tau par si ti-l lasa
Pe umeri ,O,tristul fior!

Iubito,tu floare-nfocata
Revarsa-mi al tau cald parfum;
In tina de sange udata
Dormi-voiu eu maine de-acum.

Iubito,tu floare de vise
Ah,cand in pamant voiu dormi
Cu buzele vinete -nchise
Ce singura-n lume vei fi!

Iubito,tu floare fatala
Saruta-ma lung si duios,
Saruta-mi bland frunte mea pala
Si mangae-mi parul lucios.“

Iubita-l asculta pierduta
Si ochii ei ard grei,fierbinti
Pe fata-i suava o cuta
Se sapa de-adanci suferinti.

Nu spune o vorba,ci muta
In bratele-i albe il strange,
Il mangae trista-l saruta,
Saruta-n nestire si plange.

ianuarie 22nd, 2009 at 15:10 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Cantarea care n-a fost spusa
E mai frumoasa ca oricare,
Misterul ei e o betie
De voluptoasa-ndurerare.

In nota sfanta care piere
In tremurarile sfioase
A unor rugi de Magdalene
Curg clare lacrimi pretioase

Dar in cantare fara nume
Ascunsa-n negrele vioare,
E-o tragedie tainuita;
Plang albe vise morte-n floare.

Tristetea lor neprihanita
Atat e de chinuitoare
Ca pune-n suflete patate
O mistica infiorare.

Si o chemare zace-n ele
De-o strobitoare nostalgie:
Tortura ei necunoscuta
Este suprema poezie.

Si cel menit sa duca dorul
Cantarei sfinte si alese
Isi simte inima cuprinsa
De suferinti neintelese.

In flacara nemistuita
S-aprinde sufletul si arde
Si moare dornic de misterul
Cantarii stranii de pe coarde.

Ah,cand in inemi sbuciumate
Orice dorinte-ncet se curma,
Sdrobiti vioara fermecata:
Grozav e cantecul din urma. 

ianuarie 19th, 2009 at 3:04 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Si flautul magic vorbi tremurata
O nota stangace salta peste clape
Ca vocile stinse in murmur de ape
Si-ncet simfonia cazu intristata.

Plutea o durere ca-n tainele sfinte
Pe sala cea veche si-n flacari aprinse
Murea ziua alba pe stofele-ntinse
Iar flautul magic plangea inainte.

Manunchiuri albastre de mici viorele
Lasara parfumuri subtile si clare
In preajma:o dulce si calda-ntrsitare,
Si nota usoara lovea in perdele .

Ea sta glorioasa ca-n razele sfinte
Si iata!In vraja de note usoare
Iubeam pe frumoasa etern visatoare;
Iar flautul magic plangea inainte.

ianuarie 19th, 2009 at 3:03 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

Viorele tacura,O,nota cea din urma
Ce plange rasletita pe strunele-nvechit?
Si-n noapte solitara,o,cantul ce se curma,
De visurile stinse de suflete-ostenite!

Arcusurile albe in nopte solitara
Statura:triste pasari cu aripele-ntinse;
Pareau c-astepta semne si strunele vibrara.
Ah,strunele,ce tremur de viata la cuprinse!

Si degetele fine,in umbra,sclipitoare
Pareau ca niste clape de flides,ridicate
Pe flaute de aur in seri de evocare
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise insa cantul de veche voluptate
Si triste si stinghere vioarele parura
In noapt-ntunecata de grea singuratate
Fecioare-mpovarate de-a viselor tortura .

ianuarie 19th, 2009 at 3:02 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X