Aveam 16 ani,cand,am descoperit in biblioteca gazdei mele o carticica cu paginile ingalbenite si fara coperti! Asa mult am indragit aceste versuri,incat..imi par mai valoroase decat a multor poeti ce programa scolara impune si astazi elevilor sa-i studieze!
Pacat ca un asa talent a sfarsit in mizerie,si cei din acele vremuri nu l-au pretuit.
Cati oare..au ramas inca in umbra?

 
Putin parfum in umbra lina,
Surasul florilor de seara,
O rugaciune -abia soptita,
Un vis pierdut in noaptea clara

Ce malencolica,senina,
In cadrul sau de primavara
Se pierde-n negura vrajita
De albe sonuri de ghitara. 

ianuarie 16th, 2009 at 22:49 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink

O,ceasul trist al renuntarei
Pe frunti a pus melancolii
Si-n glas fiorul inserarei
Cu dureroase nostalgii.

E oare imnul de-ngropare
A fericirilor sfarsite
Sau e durere viitoare
Cazand pe visuri chinuite?

Ah,de-am fi mers pe drumul vietii
In maini cu albe flori de crini
Pierduti in zarea diminetei
Cu visuri blonde-n ochi senini!

Ne-am fi pierdut in adorarea
Eternei sfinte simfonii
Ce-ar fi varsat-o departarea
Pe frunte noastra de copii,

Ci tu ramai figura clara
Si alba-n rochia ta pala:
O fina marmora-ntr-o seara
De o tristete ideala,

La care-n calea departata
In intunerec ma inchin
‘Naltind privirea-ntunecata
De trist si dornic pelerin.

ianuarie 16th, 2009 at 22:48 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Toata nopatea argintata
Pribegind pe drum m-am dus;
Ma privea adanc mirata
Mangaioasa stea de sus.

Mangaioasa stea din zare
Tremurand incet visa ;
Din petale-albastra floare
Triste lacrimi revarsa.

Triste lacrimi curg in noapte
Din frumosii ochi cerniti.
Eu ma duc.Duioase soapte
Trec prin teii infloriti.
 

ianuarie 16th, 2009 at 22:46 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Suna pe dealuri doina batrana
Noapte se-ntinde-n singuratate
Peste adancuri vesnic stapana
-Palide vise cresc pe-noptate,

Vantul prin frunze palide trece,
Roua se lasa limpede,rara
Peste-nvechita marmura rece .
-Curg lacrimi calde in noapte clara.

Searbede raze curg adormite,
Luna zambeste,blonda si draga
Culmilor albe si fericite.
-Numai durerea-mi plange pribeaga. 

ianuarie 16th, 2009 at 22:45 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Noapte ochilor albastri ti se-ntuneca si cade
Linistita si mareata cu incete,dulci sacade,
Iar adancul lor de patimi si de doruri nepatrunse
Cari zac intunecate in adancurile-ascunse
Ale visului de aur din iubirile-asfintite
Cu icoane-abia zarite si cu nume cald soptite.
Si din taina lor ce vine arzatoare si profunda
Ca un sol primavaratec,cu un glas incet de unda
Bruna patina rasare cu-ntelesuri vechi,pagane,
De infioara-n voluptate ruga noptilor batrane.
Vantul serei isi trimse bland sagalnicii fiori
Printre frunzelede cypresi,peste tinerele flori;
Trandafirii scuturat-au sangeratele petale
Ce cazura-nvinetite de crzimea buzei tale
Si pierira risipite pe cararea fermecata
De luciri misterioase si de umbra parfumata.
Numai tu ramai pe ganduri fara veste inteleapta
Si surazi nestiutoare ca o statua de dreapta,
Templu alb,stapanitoare catre care se-ndreptara
In zadar cersiri din ochii ce-al tau farmec indurara.
Caci ma turburi ca si noaptea ce imensa,nesfarsita,
Isi desfasura aripa peste lumea adormita.
De sclupteaza-n umbra neagra marmoreicul tau sin
Si-a mea frunte ce se-nclina ca un trist si palid crin. 
ianuarie 16th, 2009 at 22:43 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Tu esti o roza parfumata
Din valea Sirazului cald,
Iar ochii tai ascund,curata,
Lucirea marei de smarald .

In parul tau ca diamantul
De flacari negre-ntunecat,
Si-a revarsat intreg Levantul
Misterul antic si ciudat.

Si cand in seri de primavara
Treci singurateca incet,
Pari o visare alba,clara,
Elegiaca de poet.

Eu sunt un imn duios ce plange
Pe triste note de viori,
Pe cand in zari,pribeag,se stinge
Amurgul rece de fiori.

Si in gradina ce viseaza
Sub adierile de vant
E numai un parfum de raza
Si viersul lin al unui cant. 

ianuarie 16th, 2009 at 22:42 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Ca sa-ti vrajesc singuratatea
Venii cu canturi cari-ncet
Suspina limpezi pe ghitare
Ah,ese luna din boschet!

Si ca sa dau avant visarei,
Din flaut note argintii
Se-nalta-n seara parfumata
Stralucitaore si sglobii.

Iar ca sa dau serbarei mandre
Din vremi pagane,dulci fiori,
Pusei pe frunte mea senina
Cununi de crini mirositori.

Peste balconul de ghirlande
Te-apleci si stai pierduta-n vis
Ca o coloana de lumina
Intr-un amurg de paradis.

Dar de-ai lasa sa-ti cada roza
Ce sangerata-ti sta in mani
Si-ai tremura din inaltime
Privirea ochilor stapani .

Pe incordate struni de harpe
Ce plang de dor abia-nflorit,
S-ar vesteji sarmana floare
C-un vaet tris si prelungit.

Si-n noaptea calda,visatoare,
Infiorat nebunul cant,
S-ar pierde-n umbra viorie
Pe aripi sprintene de vant. 

ianuarie 16th, 2009 at 22:40 and tagged  | Comments & Trackbacks (0) | Permalink
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X